Enduro Panorama la Ghelari 2015

Sute de rideri din toată Europa au transformat pentru a şaptea oară o comună din Ţinutul Pădurenilor în capitala moto a continentului. În cele trei zile ale EnduroPANORAMA 2015, traseul i-a purtat pe motociclişti pe poteci, drumuri forestiere, cariere scoase din exploatare, prin munte şi pe văi, iar ploaia a aranjat traseul cu savuroase turte de noroi. Nimic nu a mai contat din moment ce, în ziua de start, organizatorii au comandat timp frumos şi voie bună.

Anul acesta, de 1 Mai, pădurenii din Ghelari au sărbătorit mai mult decât străvechiul “Arminden”. Vreo 600 de străini au descălecat în comună şi, mai de voie, mai de nevoie, s-au îmbodobit şi ei cu frunză verde. La cască.

Pe motor şi după motor

În tabăra competiţiei de hard enduro e buluc, iar zgomotul îţi antrenează sângele de Ziua Muncii. Numai că, la ţară, e ziua de Arminden, când gospodarii pun la porţi ramuri verzi de stejar sau fag. Se spune că, dacă vrei să fii sănătos, e bine să-ţi petreci ziua afară din casă. Unde mai pui că Armindenul este “sărbătoarea boilor” şi doar aceştia trebuie lăsaţi să se odihnească. Restul, la treabă!

Convocaţi de Moto Clubul Haita, enduriştii vin la Pensiunea Panorama şi vorbe din toată Europa însoţesc bârâitul motoarelor. După o săptămână de asfalt, m-am săturat: îi cer organizatorului un loc la “specială”, acolo unde puşcă noroi din roţi. Remus vine şi el, pe jos, mai bine de cinci kilometri, pe un drum foestier rupt tot de TAF-uri. Ne nămolim din primi paşii. Măcar nu sunt vipere… După primii kilometri, auzim motoare şi mărim pasul, de teamă că pierdem primii rideri. Aproape fugim când din urmă ne prind doi organizatori, tocmai în CP-ul lui Cosmin Olariu, unul dintre lupii tineri ai Haitei, poreclit “Prafhao”. Paul Grecu, şeful Haitei, ne spune ce le-a pregătit concurenţilor: “La fel ca în fiecare an: râuri, păduri, poteci, «tzichi, tzachi», foarte frumos. Solul e perfect, a plouat marţi şi miercuri, a udat cum trebuie să nu se facă praf. Nu e nici uscat, nici ud, e solul perfect pentru hard enduro”.

Ca să ajungem la timp, Ursu’ Grizzly mă duce cu motorul lui, în timp ce Sorin Sandu, “Soso”, se oferă să-l transporte pe fotograf. Numai că Remus, nu şi nu, preferă să alerge în spatele motorului. Mă simt ca Don Quijote cu Sancho Panza. Când ajungem, eu sunt plină de noroi aruncat de roţi, Remus e leoarcă de transpiraţie. Paul ne explică cum stă treaba cu speciala lui pe cascadă: “Aici e o porţiune faină doar pentru clasa A şi B, profesioniştii şi experţii: urcă o pantă foarte rea şi au o coborâre cu multe smocuri de piatră şi vin foarte tare aici în turnantă, fac dreapta, au 90 de grade, trec pe lângă pietrele astea şi întorc. Stânga asta e criminală aicea în cascadă. O să vedeţi cu siguranţă nişte căzături”. De-abia aştept. Remus îşi caută locul potrivit. “Uite-l!”.

Citeste articolul complet pe www.replicahd.ro