Sute de hunedoreni s-au adunat la Ghelari ca să revigoreze satele pădureneşti
Sute de localnici, hunedoreni interesați sau doar curioși, dar și specialiști din Transilvania, au venit, în acest sfârșit de săptămână, la prima ediție a Târgului de promovare turistică și economică de la Ghelari. Managerul GAL microregiunea Țara Hațegului – Ținutul Pădurenilor, Paula Enuț, spune că satele și oamenii din zona montană a pădurenilor trebuie promovate, în regim de extremă urgență: “Altfel, în câțiva ani nu vom mai avea pe cine să scoatem la lumină!”
Un localnic are exponatele pentru un muzeu al pădurenilor
Liviu Pop e hunedorean, dar s-a stabilit în Ghelari în 1981, în urmă cu 36 de ani: „Inițiativa a avut-o fiica mea. Acum cinci ani, când era la liceu, a vrut să facă un muzeu pădurenesc. Am ajutat-o și noi, familia, pentru că ne-am” dat seama că toate lucrurile astea se vor pierde. Avem obiecte din toate satele. Am mers, am bătut din poartă în poartă, am spus ce vrem să facem și am primit donații: tot felul de obiecte din gospodărie, icoane vechi, o ladă de zestre, mai am de luat o laviță și un dulap… Doar că noi stăm la bloc, așa că nu am unde să le depozitez. Din păcate, sunt cinci ani și încă nu am reușit ca, împreună cu autoritățile locale, să găsim un loc unde să amenajăm un muzeu pentru aceste obiecte. Pe fiecare dintre ele noi am scris ce este și de la cine provine. Foarte multă lume a venit și s-a uitat la stand. Uitați aici, de exemplu, un cântar vechi care are, poate, peste 100 de ani! Tradiția asta se va pierde. Oamenii le aruncă. Noi am fost la multe familii și ne spuneau: «Aaaa… Păi, am avut, da’, le-am dat!» Sau: «Le-am aruncat!»… Acum, să vedem dacă vom reuși să găsim un spațiu pentru un muzeu. Nu fac lucrurile astea pentru mine, ci ca să nu se piardă, să rămână ceva din ce-a fost cândva…
Citeste articol complet
Sursa: Replicahd
Un localnic are exponatele pentru un muzeu al pădurenilor
Liviu Pop e hunedorean, dar s-a stabilit în Ghelari în 1981, în urmă cu 36 de ani: „Inițiativa a avut-o fiica mea. Acum cinci ani, când era la liceu, a vrut să facă un muzeu pădurenesc. Am ajutat-o și noi, familia, pentru că ne-am” dat seama că toate lucrurile astea se vor pierde. Avem obiecte din toate satele. Am mers, am bătut din poartă în poartă, am spus ce vrem să facem și am primit donații: tot felul de obiecte din gospodărie, icoane vechi, o ladă de zestre, mai am de luat o laviță și un dulap… Doar că noi stăm la bloc, așa că nu am unde să le depozitez. Din păcate, sunt cinci ani și încă nu am reușit ca, împreună cu autoritățile locale, să găsim un loc unde să amenajăm un muzeu pentru aceste obiecte. Pe fiecare dintre ele noi am scris ce este și de la cine provine. Foarte multă lume a venit și s-a uitat la stand. Uitați aici, de exemplu, un cântar vechi care are, poate, peste 100 de ani! Tradiția asta se va pierde. Oamenii le aruncă. Noi am fost la multe familii și ne spuneau: «Aaaa… Păi, am avut, da’, le-am dat!» Sau: «Le-am aruncat!»… Acum, să vedem dacă vom reuși să găsim un spațiu pentru un muzeu. Nu fac lucrurile astea pentru mine, ci ca să nu se piardă, să rămână ceva din ce-a fost cândva…
Citeste articol complet
Sursa: Replicahd
Post a Comment