Drăgan Muntean - Doinitorul care doinește acum la îngeri .

Un nume de dac visător ,coborât parcă de pe Columna lui Traian ,Drăgan Muntean s-a născut pe malul munților Poiana Rusca , într-o zi de sărbătoare cerească , din îmbrățișarea cositului fanului cu Fecioara ,care aprindea seara lampa , să se vadă până la luna cântecul copilului .

Dumnezeu a atins un prin tânăr din gradina casei părintești ,de au înflorit de atunci , pe toate crengile numai fluiere torogoate de foc și de amar , ce despicau întotdeauna cerul în două , o parte pentru muritori , cealaltă parte pentru îngeri . După care s-au arătat și el , îmbrăcat simplu , in haine albe de copil curat , cu o pălărie verde pe cap , un dar rar de pădure , care de atunci a rămas verde de primăvară până toamna , și albă , albă toată iarna și toată iarna .

Daca va uitați cumva in izvoarele de pe dealul Cornetului , veți vedea în apă lor cum se scalda fericit , cântecul sau fermecător care vuia din toate stelele si din toți stejarii seculari , oprind parcă și timpul în loc , să-i asculte glasul cel fără de asemănare .

A mers de atâtea ori cu Lînă la fântâna , cu doua carcege-n mana , spunandu-i Soarelui că , pe aici pe la noi , toată lumea are un dor și mai greu și mai ușor .

Își punea. Coasa in prunul bătrân , că să cânte doinit și cântecul sau alunga toți norii grei de pe toți ochii și de pe toți obrajii înlăcrimați .

A fost un meteorit, care a luminat mai întâi cerul , apoi inimile care îl adorau în toată splendoarea sa , și apoi pământul care i-au ridicat statuie de cântec și de dor .I-a pus bustul la marginea drumului , că pe o fântâna cu apa vie ,din care să-și stâmpere setea toți grecsatorij în drumul lor prin viață .

A mers in carul nuntii, până la capătul drumului ,unde s-a oprit puțin , pentru a-și stampară setea de moarte .

A coborât încet ,direct pe scena, special pregătită , să cânte , pentru vecie , și în Viață de apoi !

Autor: Dorel Neamtu